Papusa mea cu ochii grei,

De unde vii?

Din ce livezi de toamna grea

Ai ajuns pe campia mea

De fiare si beton armat,

Al carei stindard e purtat

De sute de misei?

 

Desen de carpe, viata-i grea

Fie c-o ai sau c-o doresti.

Mai stii tu oare cine esti,

Copil rapus de-atatea vremuri

Care-ncet s-au scurs

Printre ogoare, munti si dealuri?

 

Nu ma privi cu ochi de plumb

Si nu te teme de ce-ti spun,

Caci am venit cu gandu-mi bun,

Vechea ofranda ce o pun

Pe-o tava tuturora.

 

Si ploua molcom, cu acid..

O frezie doarme pe trotuar

In timp ce eu chem iar si iar

Zei morti, ca un saman batran

Ce sta pe-un pat de gheata

 

Intre atatea strazi inguste

Si oameni prosti ca trei manguste,

Vei mai putea tu oare

Ramane cine-ai fost,

Scump pastrator de dor si-odoare?

 

Sau iti vei legana in care

Dulceata parului balai

Si chipul tau ce striga “Rai!”

Fugind de dimineti prea grele si amare?

 

Cand simti un damf de putregai

Venind din citadela mea de lemn si fiare

Tu nu lasa ca sa te prinda-n gheare

Infernul unei lumi imaginare

Ci-mbraca haina de otel

Si fugi acasa draga mea,

Pana cand primul fulg de nea

Ramane-o amintire pentru cel

Ce iti gravase frumusetea-n el

 

Eu plec, si voi fi mut de-acum

Cum e un inger ce strabate marea

Si mica nu-ti va fi mirarea

S-auzi ca eu vin din interior,

Pitit pe dupa primul bloc lasat in spate,

Fiindca amintirile sunt moarte toate

 

Insa tu, draga mea, trai-vei pururea in noapte

Si-mbracata in strai de ceata

Eu fug si fara sa mai sper

Iti voi lasa ca pe-un mister

De dezlegat de dimineata

Pe perna-ntreaga, noua-ti viata.