Papusa mea cu ochii grei,
De unde vii?
Din ce livezi de toamna grea
Ai ajuns pe campia mea
De fiare si beton armat,
Al carei stindard e purtat
De sute de misei?
Desen de carpe, viata-i grea
Fie c-o ai sau c-o doresti.
Mai stii tu oare cine esti,
Copil rapus de-atatea vremuri
Care-ncet s-au scurs
Printre ogoare, munti si dealuri?
Nu ma privi cu ochi de plumb
Si nu te teme de ce-ti spun,
Caci am venit cu gandu-mi bun,
Vechea ofranda ce o pun
Pe-o tava tuturora.
Si ploua molcom, cu acid..
O frezie doarme pe trotuar
In timp ce eu chem iar si iar
Zei morti, ca un saman batran
Ce sta pe-un pat de gheata
Intre atatea strazi inguste
Si oameni prosti ca trei manguste,
Vei mai putea tu oare
Ramane cine-ai fost,
Scump pastrator de dor si-odoare?
Sau iti vei legana in care
Dulceata parului balai
Si chipul tau ce striga “Rai!”
Fugind de dimineti prea grele si amare?
Cand simti un damf de putregai
Venind din citadela mea de lemn si fiare
Tu nu lasa ca sa te prinda-n gheare
Infernul unei lumi imaginare
Ci-mbraca haina de otel
Si fugi acasa draga mea,
Pana cand primul fulg de nea
Ramane-o amintire pentru cel
Ce iti gravase frumusetea-n el
Eu plec, si voi fi mut de-acum
Cum e un inger ce strabate marea
Si mica nu-ti va fi mirarea
S-auzi ca eu vin din interior,
Pitit pe dupa primul bloc lasat in spate,
Fiindca amintirile sunt moarte toate
Insa tu, draga mea, trai-vei pururea in noapte
Si-mbracata in strai de ceata
Eu fug si fara sa mai sper
Iti voi lasa ca pe-un mister
De dezlegat de dimineata
Pe perna-ntreaga, noua-ti viata.
