Fâşii de noroi şi lacrimi de brocart.
Afară plouă, deşi ceru-i prea puţin înnorat,
Iar flaşneta repetă o bucată de demult
Camera-i goala, plină de păpuşi,
Berze şi egrete ascultă pe la uşi
Iar ariciul ţese o altă lume
Le-a pus pe păpuşi să danseze,
Acel vals perfect, de artişti desenat,
De micuţa ascunsă după draperie imaginat
Matrioşka zburdă vioaie,
Afară, pe caldarâm,
Umbra uitării pierdută printre zoaie,
Rozele-nfloresc din zăpadă
Iar din cer amintiri încep să cadă
O copilă pe colina dansează
Călare pe tarantula cea mai vitează
Uimind mai bine de-o lume
Cu simţu-i ce pare c-apune
E învăluită ca de un şal
De muzica mundană pe care-o simte,
Care-o supune fără cuvinte
Dictată de ritmul ancestral
Ce-i inundă vintrele, val dupa val
Pianul din cameră-mparte medalii,
Miticelor păpuşi ce trăiesc fără detalii,
Dansându-şi cu teamă ultimul vals
Iar de la iubire la ură-i mai puţin de-un pas
De după draperie a ieşit o babă
Ce vocea trecută o cheama,
Ţinând în mân-o tavă iar pe cap un sfeşnic,
Trezind din adormirea-i timpul cel veşnic
Valhala e mare, uriaşă, de gheaţă…
Regina unor vremi mustind de viaţă
Se transformă, se contorsionează, transfigurează,
Până când miticul originar explodează!
I-a explodat şi ei pe tavă într-o doară,
Născând, spre stupoarea generală,
O bucată de hârtie smucită-n chip de scrisoare
Scrisă cu limbă de soare
E şi-a mea, şi-a ta, şi-a noastră.
O oaza sisifică şi vioaie în glastră
Cu slove de ibis şi papură albă,
Pe care dulce o leagănă
În cânt strident de lebăda
Pe harpa lui Orfeu,
Ce păzeşte enigma oricât pare de greu,
Că, până la urmă,
Drumul din munte nu-i drept mereu
A crescut copila de după draperie,
A îmbătrânit şi pianul
Însă nimic nu-i mai sperie
Pe temerarii ce-au murit rescriind runele
Ce-acoperă, dantelate, dunele
E ultimul acord din valsul rusesc,
Un incendiu din cutia de chibrite stins cu vodcă,
Păpuşi îmbătrânite oarecum tardiv
Dacă te uiţi în urmă şi vezi cât greşesc
Atunci când sub ultimul pământ mănăstiresc
Tainici bobocii de rouă înfloresc
Şi cortina cade…
Lăsând mărturie mii de şoapte
Care să–ţi tulbure sufletu-n noapte,
Călător ingenuu pe mai departe.
