De ce-i cerul albastru?
Dar tu de ce mă-ntrebi,
Nu vezi în zori vreun astru
Cu port de copil măiastru
Visând la harpă-n cer?
Nu-ţi cer nimic,
Cele mai importante lucruri
Mi le-ai dat deja,
Odoare sacre care gem în mine
Cu parfum suav de râset şi de suspine
Iar totu-i o eternă ruletă
Rusească sau secretă, morală sau incertă
Şi dor când te gândeşti
Că nu vor fi scrise niciodată,
Că nu vor fi spuse vreodată,
Dar tot păşeşti pe căi cu poveşti
Făr’ ca măcar să gândeşti
Sau să vrei să te opreşti…Glumeşti?!?!
Şi se uită lumea toată
Ca o ţaţă contrariată,
Enervată şi mirată
La cum ţi-am intrat pe poartă
Fără să observi măcar.
Ceea ce…se-ntâmplă rar!
Că de roata se-nvârte bine
Eu mi-am găsit naşu’ fine,
Naş de tren, de sticlă spartă
Şi de zi pe sfert uitată
Ca o floare veche-n glastră
Cânt de pasăre măiastră,
De ce-mi urli la fereastră
Şi oare ce mă aşteaptă
Dup-astă călătorie?
Numai dracu’ poa’ să ştie,
Du-te înapoi în vie şi-ascultă ce va să fie
Fiindcă roua nopţii ştie
Greierii din bălărie
Care-au pus-o de-o chindie
Pentru-a lor Sfântă Mărie!
