La ceas de seară, lumea se-nfioară
Când vede că treci fără să te doară
Pe lângă cei ce te-ndrăgiră prima oară
Iar tu, ogar netrebnic, vrei să-i atârni în sfoară
Cale, leandri şi lămâi
Durerile-ţi cui le spui
Când în preajmă nimeni nu-i?
Babe cântă lângă şanţ
Că te lasă făr’ de-un şfanţ
Vracii, vrăjitoarele, tămăduitoarele
Care-nvie umbrele
Cu voce tare sau şoptit
Pe descântec s-au pornit
Din început spre sfârşit,
De nu mai ştii care ce mint
Tu miroase busuioc
Ce îţi va purta noroc;
Vrăjile vor sta pe loc,
Din minciuni va ieşi foc
Mucegai şi lemne aprinse
Zile de noroi cuprinse
Bibliotecile-s întinse
De la mare la ocean
Şi-ncă pe-o juma’ de an!
Tinereţea-i dusă-n van,
El se uită pe tavan,
Amintiri zac pe divan…
Şi a mai trecut un an
Închişi în biserică
Şoriceii rumegă
La ce-a fost şi ce va fi,
Cine oare i-o găsi
Şi de-o fi noapte sau zi
Clopotele cu sfori vechi
Urlă-ntr-una în perechi
Iar când văd că le pricepi
Nu te lasă vorba s-o începi
Mucegai şi haine noi,
Hai că vin şi eu cu voi
Alergând spre nicăieri
Până aflu ce-o să-mi ceri
Busuioc şi cu lavandă
Ca să–ţi ţină vara caldă
Pe o uliţă de sat
Unde fagul s-a uscat
De timp nefiind uitat
Sau, cu-atât mai mult, iertat!
Că e ziuă sau e noapte
N-ai răgaz de-atâtea şoapte
Ce îţi bântuie cugetul
Fie că ai vrea sau nu
E destin, e roată-ntoarsă,
E un basm, cochilie arsă,
E vraja, blestemul ce n-o să mai fie
Peste un an, zece, o mie…
Până nu şi-o găsi timpul soţie
Graba în frâu să i-o ţie!
Scuipă–ţi tu în sân, fă–ţi cruce,
Rău-n alt loc s-o apuce,
Visu-n zbor să nu se-ncurce
Şi viaţa să–ţi fie dulce!
O termin cu un Amin
Simplu, sincer şi sublim,
Ca să ştii cum vrem sa fim,
Fără să ne chinuim
Coduri grele să citim
Şi tot nimic să nu ştim,
Că….prea tare ne grăbim!
