La ceas de seară, lumea se-nfioară

Când vede că treci fără să te doară

Pe lângă cei ce te-ndrăgiră prima oară

Iar tu, ogar netrebnic, vrei să-i atârni în sfoară

 

Cale, leandri şi lămâi

Durerile-ţi cui le spui

Când în preajmă nimeni nu-i?

 

Babe cântă lângă şanţ

Că te lasă făr’ de-un şfanţ

Vracii, vrăjitoarele, tămăduitoarele

Care-nvie umbrele

 

Cu voce tare sau şoptit

Pe descântec s-au pornit

Din început spre sfârşit,

De nu mai ştii care ce mint

 

Tu miroase busuioc

Ce îţi va purta noroc;

Vrăjile vor sta pe loc,

Din minciuni va ieşi foc

 

Mucegai şi lemne aprinse

Zile de noroi cuprinse

Bibliotecile-s întinse

De la mare la ocean

Şi-ncă pe-o juma’ de an!

 

Tinereţea-i dusă-n van,

El se uită pe tavan,

Amintiri zac pe divan…

Şi a mai trecut un an

 

Închişi în biserică

Şoriceii rumegă

La ce-a fost şi ce va fi,

Cine oare i-o găsi

Şi de-o fi noapte sau zi

 

Clopotele cu sfori vechi

Urlă-ntr-una în perechi

Iar când văd că le pricepi

Nu te lasă vorba s-o începi

 

Mucegai şi haine noi,

Hai că vin şi eu cu voi

Alergând spre nicăieri

Până aflu ce-o să-mi ceri

 

Busuioc şi cu lavandă

Ca să–ţi ţină vara caldă

Pe o uliţă de sat

Unde fagul s-a uscat

De timp nefiind uitat

Sau, cu-atât mai mult, iertat!

 

Că e ziuă sau e noapte

N-ai răgaz de-atâtea şoapte

Ce îţi bântuie cugetul

Fie că ai vrea sau nu

 

E destin, e roată-ntoarsă,

E un basm, cochilie arsă,

E vraja, blestemul ce n-o să mai fie

Peste un an, zece, o mie…

Până nu şi-o găsi timpul soţie

Graba în frâu să i-o ţie!

 

Scuipă–ţi tu în sân, fă–ţi cruce,

Rău-n alt loc s-o apuce,

Visu-n zbor să nu se-ncurce

Şi viaţa să–ţi fie dulce!

 

O termin cu un Amin

Simplu, sincer şi sublim,

Ca să ştii cum vrem sa fim,

Fără să ne chinuim

Coduri grele să citim

Şi tot nimic să nu ştim,

Că….prea tare ne grăbim!