La buna vedere, lume a contrastelor incerte,

M-oi retopi in tine pe-nserat,

Prin vremea ce taranii vin de la arat

Cu boabe de sudoare acum pe tample

 

Adio mozaic de sumbre megalopolisuri,

Nu va voi mai vedea umbra-n veac

Si n-am sa mai aud in grave ceasuri

Huruitul rotilor sau vocea de cazac

 

Si nici tu nu-mi vei duce lipsa,

Un spectator marunt, nici cat o pata,

Un suflet ce ieri a-ncetat sa bata

Ascuns in umbra celui ce-si reneaga clasa

 

Voi urca pe un bloc galbior de desen

Din camera copilului ce doarme

In paza geamului deschis spre soare

Si-o sa m-arunc intr-o cafea cu lapte,

Lasat-acolo de-un parinte neglijent

 

N-am sa-ti cer lacrimi sau durere,

E mult prea mult, iar de mi-ai cere

Sa mai raman pe-aici un timp,

Tot as pleca.

 

M-as pitula agale

In camera acelei domnisoare

Ce plina de sarcasm si-ngrijorare

Nu stie nici macar in vise

C-o vietate mica are calcaiele-aprinse

Dupa ea.

 

M-oi arunca

Sub tocul ei ca de regina,

Voi termina cu viata-n tihna

Si ascutisul tocului,

La fel ca varful unui cui

Se va opri, ca lama de cutit,

In gatul meu.

 

 

Eu n-am nevoie de-un calau

Ca sa va scap pe veci de mine,

Un mic acarian grabit,

De-un strop de soare-ndragostit

Ce i-a grabit sfarsitul

 

Te las acum, tre’ sa ma duc,

Ma duc sa mor, tot singur cuc

Asa cum mi-am trait intreaga viata,

Intr-un amurg cu vag parfum de dimineata