La buna vedere, lume a contrastelor incerte,
M-oi retopi in tine pe-nserat,
Prin vremea ce taranii vin de la arat
Cu boabe de sudoare acum pe tample
Adio mozaic de sumbre megalopolisuri,
Nu va voi mai vedea umbra-n veac
Si n-am sa mai aud in grave ceasuri
Huruitul rotilor sau vocea de cazac
Si nici tu nu-mi vei duce lipsa,
Un spectator marunt, nici cat o pata,
Un suflet ce ieri a-ncetat sa bata
Ascuns in umbra celui ce-si reneaga clasa
Voi urca pe un bloc galbior de desen
Din camera copilului ce doarme
In paza geamului deschis spre soare
Si-o sa m-arunc intr-o cafea cu lapte,
Lasat-acolo de-un parinte neglijent
N-am sa-ti cer lacrimi sau durere,
E mult prea mult, iar de mi-ai cere
Sa mai raman pe-aici un timp,
Tot as pleca.
M-as pitula agale
In camera acelei domnisoare
Ce plina de sarcasm si-ngrijorare
Nu stie nici macar in vise
C-o vietate mica are calcaiele-aprinse
Dupa ea.
M-oi arunca
Sub tocul ei ca de regina,
Voi termina cu viata-n tihna
Si ascutisul tocului,
La fel ca varful unui cui
Se va opri, ca lama de cutit,
In gatul meu.
Eu n-am nevoie de-un calau
Ca sa va scap pe veci de mine,
Un mic acarian grabit,
De-un strop de soare-ndragostit
Ce i-a grabit sfarsitul
Te las acum, tre’ sa ma duc,
Ma duc sa mor, tot singur cuc
Asa cum mi-am trait intreaga viata,
Intr-un amurg cu vag parfum de dimineata
