Daca nimic nu e reversibil,

Atunci eu unde mai sunt?

Hoinar ratacit in goana dupa naluci,

Doar c-am uitat unde te duci

 

Sau nu sunt eu acum, aici?

N-o poate sti nimeni cu siguranta,

Iar ghemuit pe-o piatra un arici

Isi ia, sfarsit, adio de la viata

                                                                                

Vad totul de sus,

Aproape m-am dus

In liber picaj, pana-n pamant.

O groapa-n pavaj e cimitirul

Atator amintiri funeste.

 

Dar poate-i doar un alt nor de fum

Si noi calcam de fapt pe scrum,

Iar venele pamantului uscat

Ne sapa-n talpa harti obscure, adanci,

In timp ce noi ne urmarim fiecare firu’ lui,

Dansand ca orbii pe muzica lumii.

 

Deci da, totu-i reversibil.

Si asta doar pentru ca nu exista, de fapt

Nici macar un ceas, nici macar un fapt adevarat,

Iar de existente reale nici nu mai zic

 

E ceata, fum si sufocare.

La o privire-atenta vezi ca nimic nu fiinteaza,

Totul doare cand apare,

Iar ceea ce numim viata e-o tortura fina,

Ce se declina cu o mare lina

 

Si semnele de intrebare

Ce cresc din noi la fiecare pas

Arata ca n-a mai ramas

Decat nisipu-n lume…

Din tot ce-a fost candva, numai nisip,

Aidoma unei clepsidre ucigase, sparte.