Daca nimic nu e reversibil,
Atunci eu unde mai sunt?
Hoinar ratacit in goana dupa naluci,
Doar c-am uitat unde te duci
Sau nu sunt eu acum, aici?
N-o poate sti nimeni cu siguranta,
Iar ghemuit pe-o piatra un arici
Isi ia, sfarsit, adio de la viata
Vad totul de sus,
Aproape m-am dus
In liber picaj, pana-n pamant.
O groapa-n pavaj e cimitirul
Atator amintiri funeste.
Dar poate-i doar un alt nor de fum
Si noi calcam de fapt pe scrum,
Iar venele pamantului uscat
Ne sapa-n talpa harti obscure, adanci,
In timp ce noi ne urmarim fiecare firu’ lui,
Dansand ca orbii pe muzica lumii.
Deci da, totu-i reversibil.
Si asta doar pentru ca nu exista, de fapt
Nici macar un ceas, nici macar un fapt adevarat,
Iar de existente reale nici nu mai zic
E ceata, fum si sufocare.
La o privire-atenta vezi ca nimic nu fiinteaza,
Totul doare cand apare,
Iar ceea ce numim viata e-o tortura fina,
Ce se declina cu o mare lina
Si semnele de intrebare
Ce cresc din noi la fiecare pas
Arata ca n-a mai ramas
Decat nisipu-n lume…
Din tot ce-a fost candva, numai nisip,
Aidoma unei clepsidre ucigase, sparte.
