Seri de suspine si zori

De zi indoite cu apa

Imi murmura soapte discrete

Ce-s ca niste magaieri caline,

Perfecte,

Lasate amintire tablelor de doua crete

 

Alei pavate ieri cu praf,

Azi vad cum le-acopera iarba

La fel cum, far’ sa se gandeasca,

Graba

Mi te-a luat inainte sa te am

 

Ti-am lasat ravas in podul palmei

Scris in limba stelelor din pamant,

Cu praful stelelor din cer ce-au murit

Incercand s-ajunga, pe drept cuvant,

La suratrele lor din inima Terrei

 

Poate il vei citi

Atunci cand visul, cosmarul

Sau poate viata

Te-or impinge calculele sa-ti faci

Si-ti vor arata cat de mult

C-am disparut din jur

Vei regreta

 

Si totusi, n-am resentimente,

nu Regret

Nici caldura-mbratisarii

Pe care n-am simtit-o,

Si nici privirea-ti ce luneca lin

pe coapse.

 

La fel cum nici parfumul tau

Nu mi-a curs vreodata-n

Loc de sange,

Cum n-am putut afla cum e

Sa traiesc prin tine,

Sa mor fara tine

…”iubire”

 

 

 

Nu iti mai simt lipsa

Si ma tem

Ca nici nu am s-o

mai fac vreodata..

 

Pacat!

Caci in balonul viselor e

Destul de mult loc

Pentru lumea toata.

 

Nu m-ai saracit cu nimic,

Si-i multumesc

Iadului din mine pentru ca

Nu mi-a dat timp sa ma

Ai

Cum ai avut, de-a lungul drumului

Atatea.

si cate-o sa mai ai

Pan’ la sfarsit..

 

Si dupa ce ravasul ti-am lasat,

Pe veci al meu miros ramas

In tine, noroi si praf de stele,

Dor si cant de vise

Colorate tipator, vulgare,

Piperand existenta cu nuante vesele,

obscene,

Cobor spre alte zari

 

Ale fiintei mele franjurate

de tot ce-a fost candva,

Cu mult inainte de….

tine.