Seri de suspine si zori
De zi indoite cu apa
Imi murmura soapte discrete
Ce-s ca niste magaieri caline,
Perfecte,
Lasate amintire tablelor de doua crete
Alei pavate ieri cu praf,
Azi vad cum le-acopera iarba
La fel cum, far’ sa se gandeasca,
Graba
Mi te-a luat inainte sa te am
Ti-am lasat ravas in podul palmei
Scris in limba stelelor din pamant,
Cu praful stelelor din cer ce-au murit
Incercand s-ajunga, pe drept cuvant,
La suratrele lor din inima Terrei
Poate il vei citi
Atunci cand visul, cosmarul
Sau poate viata
Te-or impinge calculele sa-ti faci
Si-ti vor arata cat de mult
C-am disparut din jur
Vei regreta
Si totusi, n-am resentimente,
nu Regret
Nici caldura-mbratisarii
Pe care n-am simtit-o,
Si nici privirea-ti ce luneca lin
pe coapse.
La fel cum nici parfumul tau
Nu mi-a curs vreodata-n
Loc de sange,
Cum n-am putut afla cum e
Sa traiesc prin tine,
Sa mor fara tine
…”iubire”
Nu iti mai simt lipsa
Si ma tem
Ca nici nu am s-o
mai fac vreodata..
Pacat!
Caci in balonul viselor e
Destul de mult loc
Pentru lumea toata.
Nu m-ai saracit cu nimic,
Si-i multumesc
Iadului din mine pentru ca
Nu mi-a dat timp sa ma
Ai
Cum ai avut, de-a lungul drumului
Atatea.
si cate-o sa mai ai
Pan’ la sfarsit..
Si dupa ce ravasul ti-am lasat,
Pe veci al meu miros ramas
In tine, noroi si praf de stele,
Dor si cant de vise
Colorate tipator, vulgare,
Piperand existenta cu nuante vesele,
obscene,
Cobor spre alte zari
Ale fiintei mele franjurate
de tot ce-a fost candva,
Cu mult inainte de….
tine.
