\
Ti-o scriu ca pe-o scrisoare rimata,
Iar de-i vedea-o vreodata
E doar consecinta taciturn-a
unor sperante implinite.
E prea putin despre mine,
despre tine sau despre
Ce-ar fi putut fi, e doar
Un sir nesfarsit de fantasme
Te-astept si te chem,
Ma speri si n-auzi
cum rade luna
La asfaltul aspru, ars de soare,
Nu simti nici cum timida boare
Aduce-n maini extazele stelare
Zgomotu-i lung, si vorbe scurte
Din neant apar ca spini de cactusi,
Se raspandesc ca puful de la floarea
ce o sacrificam punand dorinte,
Ofrande ude si idei marete
Pe tava-n temnita fiintei
Am promis ca nu plec,
Oriunde si oricine-ar spune “Hai!”
si-i drept;
Caci doar la tine m-as intoarce
Pe aleea ingusta, pe sarma, sub aer,
de-o mie de ori
De cand m-ai zarit prima oara
Se trage de-atunci, cand
diavolii toti
Te-au azvarlit in calea mea
In gara pustiita, in seara
Acelui grandios, dracesc spectacol
De vodevil si cabaret.
Cum de-am ajuns sa te-ndragesc?
Nici eu nu stiu, uimitul meu bufon,
Dar ti-am promis ca las in urma tot-
umilul inger de Bengal s-a dus,
Si am ramas sa patinam pe bruma
Lasata de-un tampit pe coji de pruna
Nu mai promit de-acum nimic,
Am zis destule, ca un raspopit
Nemernica-ti stafie azi dispare,
Lasandu-ti indoiala si miroase
De crin, otet, de miere si pucioase,
val de matase-ti pun pe ochi
Iara pe coapse
ai urma mainii mele, ca o pata,
In amintirea umbrei de-altadata,
a ochilor ce-au ras
In fata ta.
