\

Ti-o scriu ca pe-o scrisoare rimata,

Iar de-i vedea-o vreodata

E doar consecinta taciturn-a

unor sperante implinite.

 

E prea putin despre mine,

despre tine sau despre

Ce-ar fi putut fi, e doar

Un sir nesfarsit de fantasme

 

Te-astept si te chem,

Ma speri si n-auzi

cum rade luna

La asfaltul aspru, ars de soare,

Nu simti nici cum timida boare

Aduce-n maini extazele stelare

 

Zgomotu-i lung, si vorbe scurte

Din neant apar ca spini de cactusi,

Se raspandesc ca puful de la floarea

ce o sacrificam punand dorinte,

Ofrande ude si idei marete

Pe tava-n temnita fiintei

 

Am promis ca nu plec,

Oriunde si oricine-ar spune “Hai!”

si-i drept;

Caci doar la tine m-as intoarce

Pe aleea ingusta, pe sarma, sub aer,

de-o mie de ori

De cand m-ai zarit prima oara

 

Se trage de-atunci, cand

diavolii toti

Te-au azvarlit in calea mea

In gara pustiita, in seara

Acelui grandios, dracesc spectacol

De vodevil si cabaret.

 

 

 

 

 

 

Cum de-am ajuns sa te-ndragesc?

Nici eu nu stiu, uimitul meu bufon,

Dar ti-am promis ca las in urma tot-

umilul inger de Bengal s-a dus,

Si am ramas sa patinam pe bruma

Lasata de-un tampit pe coji de pruna

 

Nu mai promit de-acum nimic,

Am zis destule, ca un raspopit

Nemernica-ti stafie azi dispare,

Lasandu-ti indoiala si miroase

 

De crin, otet, de miere si pucioase,

val de matase-ti pun pe ochi

Iara pe coapse

ai urma mainii mele, ca o pata,

In amintirea umbrei de-altadata,

a ochilor ce-au ras

In fata ta.