De vorba cu mine insami stau de-o vreme,
Peregrinand pe-un coridor ingust sau o alee
nici nu mai stiu, pasesc alene
Si-astept din valuri sa ma cheme
Pactul cu diavolu-i facut
Pe apucate, la un pranz,
Pe cand un pictor cam confuz
Veni la mine sa-mi promita.
Ca voi fi unica-n nisip
Si voi dormi pe pietre tari,
Ca voi avea mereu cu mine
Un demon ce luceste a clestar,
Ca voi zari in calendar
Gravata steaua nemuririi.
Asculta si te du departe,
nici nu mai stiu ce ma mai mana
Pe-a unei vechi silabe aripi
Ce zgaltaie si parca-ngana
Tambalul nepatruns al lumii
Cu maini subtiri de columbianca
Ma uit la tine, suflete al meu,
Te vad zacand in apa cea eterna,
Vorbesc cu tine si ma vad
Pe data aruncand o anatema
Lumii ca un gigantic semn de intrebare,
O indoiala si-un raspuns firav,
Bun pentru cei ce-ar da cu oistea-n gard,
Stau, te privesc, si-apoi ma-ntreb :
de ce?
Si totusi nu caut raspuns..
M-arunc pe valuri de cicoare
In brate lungi de Sanziene mandre,
De Iele azvarlite in abis,
Ma-ntorc zambind…
Nu mai fac nici un compromis!
Medita demonul din mine la apus,
Cinic, marsav si mic ca vesnicia,
O lume-a umbrelor de aur si rubin,
Amenintarea celor care n-o sa fim
De atazi, niciodata.
Alt semn de-nchinaciune, alta groapa,
Iar eu ma uit, ranjind ca un sacal,
Printr-un vitraliu vechi si spart, cristal,
La lumea ce-si aduna mortii
Ca un balci ce si-a terminat programul,
Sau ca nevestele care-si culeg barbatii
de la birt in fiecare zi, in zori.
Chiar crezi ca mai conteaza timpul, de traiesti sau mori?
Astea-s biete povesti, pastrate drept comori
De strigoi, cersetori sau calatori pribegi,
Fara de orizont, zambet sau viata
Caci viata-i doar un vis care dispare-n dimineata.
