De vorba cu mine insami stau de-o vreme,

Peregrinand pe-un coridor ingust sau o alee

nici nu mai stiu, pasesc alene

Si-astept din valuri sa ma cheme

 

Pactul cu diavolu-i facut

Pe apucate, la un pranz,

Pe cand un pictor cam confuz

Veni la mine sa-mi promita.

 

Ca voi fi unica-n nisip

Si voi dormi pe pietre tari,

Ca voi avea mereu cu mine

Un demon ce luceste a clestar,

Ca voi zari in calendar

Gravata steaua nemuririi.

 

Asculta si te du departe,

nici nu mai stiu ce ma mai mana

Pe-a unei vechi silabe aripi

Ce zgaltaie si parca-ngana

Tambalul nepatruns al lumii

Cu maini subtiri de columbianca

 

Ma uit la tine, suflete al meu,

Te vad zacand in apa cea eterna,

Vorbesc cu tine si ma vad

Pe data aruncand o anatema

Lumii ca un gigantic semn de intrebare,

O indoiala si-un raspuns firav,

Bun pentru cei ce-ar da cu oistea-n gard,

Stau, te privesc, si-apoi ma-ntreb :

de ce?

 

Si totusi nu caut raspuns..

M-arunc pe valuri de cicoare

In brate lungi de Sanziene mandre,

De Iele azvarlite in abis,

Ma-ntorc zambind…

 

 

 

 Nu mai fac nici un compromis!

Medita demonul din mine la apus,

Cinic, marsav si mic ca vesnicia,

O lume-a umbrelor de aur si rubin,

Amenintarea celor care n-o sa fim

De atazi, niciodata.

 

Alt semn de-nchinaciune, alta groapa,

Iar eu ma uit, ranjind ca un sacal,

Printr-un vitraliu vechi si spart, cristal,

La lumea ce-si aduna mortii

Ca un balci ce si-a terminat programul,

Sau ca nevestele care-si culeg barbatii

de la birt in fiecare zi, in zori.

 

Chiar crezi ca mai conteaza timpul, de traiesti sau mori?

Astea-s biete povesti, pastrate drept comori

De strigoi, cersetori sau calatori pribegi,

Fara de orizont, zambet sau viata

Caci viata-i doar un vis care dispare-n dimineata.