Te-am intalnit intr-o dimineata greoaie,
Cand dezmierdai caldaramul cu pasii tai firavi.
Am trecut drept pe langa, si-am privit
Cum coada ochiului meu stang
Ti s-a oprit pe umar
Tu, ca un veritabil don juan,
Mi-ai dat o urma de parfum si-un zambet larg.
N-a fost de-ajuns, te-am cautat si alta seara
Prin gloata cu miros de scortisoara,
Care tocmai atunci se raspandea
care-ncotro.
N-am plans in perna injurand toti sfintii,
Dar nici nopti linistite n-am avut
Asteptand sa vina dinspre tine
O prima veste, ca un inceput
Si poate o mai asteptam si azi,
Capriciu de moment al vesniciei mele,
Cu zambet suspendat de fumul de tigara
Si ochii vii, scaldati de un apus.
Vorbesc cu demonii din mine si ma tem
Ca nu prea stiu pe unde te-am mai pus,
Naluca mitica, taina de nepatruns,
Ce azi imi defineste existenta
Mai existi?
Caci fiintez in nestire,
Fara macar sa ma gandesc la izbavire,
Inca recunoscandu-ti cadenta aparte
a pasilor in clape de pian, pe strune de vioara,
Mai simt si astazi cum ma infioara
Gandul ca tu ai putea fi aici, aproape,
Si vocea ta ca un varf de stilou
In care se-oglindeste acum o lume
Apusa azi, gonind spre nicaieri.
iar amintirea-i tot ce-a mai ramas,
Ecoul fad al unui pas, un biet acord de vals
Si e pierduta in uitare pe veci cheia
Spre mireasma-ti de tentatie si pacat,
Ascunsa dup-un paravan opac, o umbra de budoir
ce ma cheama la tine iar si iar..
