M-ai omorat intr-o noapte obscura de mai,
Pe cand eram un acarian indragostit de tine
Strivindu-ma sub tocu-ti ascutit.
M-ai parasit ‘nainte de-a incepe
Zicand ca n-ai ce sa-mi dai,
Iar eu in tocul usii m-am pitit
Agonizand, cu ochii doar la tine,
Si-apoi, ei bine..
s-a intamplat…
Apoi mi-am facut cavou intr-o fasie grea
de chihlimbar,
Dar n-am facut multi purici nici acolo,
Caci zei m-au inviat, dandu-ti in dar
Tocmai umilul meu cavou, sa-l tii la gat
Iar tu zambeai, gatita in tricou-ti alb de polo
In suta de milenii ce-a trecut
De cand, pe jumatate mort, m-ai aruncat,
In tot acel rastimp m-am metamorfozat
In creatura cu picioare mici, firave,
Cu panza din matase sclipitoare,
Pe care-o vezi pazindu-ti credincioasa
Capul patului, fie de esti sau nu.
Si poate suta-mi de milenii
La tine n-a tinut mai mult
De-o ora, un sarut, sau o-adiere
de dulce, aspru vant;
Iar de mi-ai cere
Sa mor din nou pe-altarul fericirii
Gatit cu perle si bijuterii maiastre
M-as arunca din nou de la fereastra
Ce da spre marea ap-a nemuririi
Bolnav de molima iubirii,
Mereu am sa ajung la tine
Chiar de m-oi radia pe mine,
Etern nebun firav, blocat in Sine,
un capcaun ce-alearga beat pe sine
Jelindu-se c-ar fi uitat mireasma urii
Dar eu parfumul nu pot sa ti-l uit
De-as sti ca ma mai torturezi de mii de ori
Cu nepasare-ti veninoasa ce o ai in pori,
In noptile de iarna cu cer plumbuit,
Doamn-a magiei si-a torturii!
Ma subjugi, m-aprinzi,
Ca dupa sa ma lasi, sleit de neputinta
Sa bajbai prin vami, turbat de dorinta,
Sa vreau sa te mai am, sau sa te prind
De fiecare data cand tu cazi
Stiu, sunt nebun, nici nu ma vad prea bine,
Dar nu pot pur si simplu sa uit
Zgomotul pasilor tai adus de vant,
Privirea-ti absenta spre mine
Atunci cand tragi, singura si trista din tigara,
Dar pot in schimb promite ca incerc
Sa fug, sa uit, sa plec, sau..sa te iert.
Dar asta, draga mea naluca,
Atarna doar de vorba ta.
De-i nu, eu plec indata,
Iar de-i da…
O vesnicie langa tine voi mai sta!
