Intr-una din lungile tale peregrinari
M-ai gasit.
Nimic mai spontan, mai necunoscut
Si-n ultima instanta mai gresit
N-ar fi putut sa fie.
Te-ai apropiat zambind,
Parca-ti mai vad si-acum ochii lucind
Si mana-ti cand m-a mangaiat
In toata viata-ti, pentru prima data
Murmurand ca nimic grav nu s-a-ntamplat
Ba da, nici nu stii
Ca m-ai domesticit
Cu-n simplu “Va fi bine!”
Iar acum doi fluturi anosti
Ma bantuie
Te-am crezut si te-am lasat
Sa-mi agati podoaba de gat
Cheia de bolt-a universului;
Si-atunci m-am cutremurat toata.
Anotimpuri s-au dus,
Iar tu odata cu ele
Pe cand eu de dupa ferestre
Udate cu lacrimi dulci de ploaie priveam
La drumul plin de praf
Cum pleci.
Dar marea mea-ntrebare e
Cum de-am picat, de ce
Tocmai bratele tale
Topindu-ma, torcand,
Aidoma unei pisici ranite
De ce m-am lasat
Imblanzita doar de-un explorator,
Ratacit, sperios dar viclean vrajita
Si-acum vad cum luna
Padurea din juru-mi o-agita,
Ma-ntreb de ce tocmai
Acum am ajuns sa zac
Tolanita, toropita, o felina lenevita
Intr-o casa atent pitita
De la margine de lume
Insa acum nu mai pun intrebari.
Simt totusi tacerea cum ma cuprinde
Si-ncep sa vad cum imi curgi printre degete,
Fara ca eu sa-ncep sa plang, dau repede
O fuga in interioru-mi cel mai salbaticit,
Al oglinzilor labirint, doar ca sa
Redescopar in rasu-ti cristalin
Insusi glasul de clopotel salvator al Sperantei.
Da, ma uit retrospectiv
Cu-n zambet tamp, numit
Suav de catre unii,
Si vad in clar ca dimineata
Cum eram cea mai ne-mblanzita fiinta,
Dar mi-ai spintecat scutul cu-n zambet,
Mi-ai dat rasete sincere ca garantie
Si m-ai imblanzit− poate-asa a fost sa fie.
Iar ploaia s-a oprit,
Pe caldaramul prafuit
Cu stele si cu note muzicale
Si-acum…doare.
Da, doare.
Doare ca nu ma mai vad
Fara tine, ca un orb
Ce si-a pierdut calauza;
Si doare chiar tare,
Ca pe-un pictor pe care l-a abandonat muza,
Caci imi vad neputinta oglindita-n
Felul in care nu mi te pot inchipui
Ramas la vatra, pierdut,
Confuz, ratacit de tot ce-am avut.
Dar vremea trecuta
Lang-exploratoru-mi siret
M-a indarjit la modu’ concret.
Tin de tine cu dintii, trag aer in piept
Si ma multumesc zambind s-astept
O zi fictiva, niciodata petrecuta,
Stiind prea bine ca n-are sa vie curand.
De-asta zambesc si ma revezi dansand;
Salbaticiunea pe care-o iubesti a venit acasa
In sufletu-ti gol, nu-i chip sa mai iasa.
