E-o seara gretoasa, cu gauri adanci.
Tu zugravesti in culori niste stanci
Care sunt ele tipatoare oricum,
Nu e nevoie de fasii mai adanci
Deja amutita, nu spulber tacerea
Acelor umbre ciudate ce zboara ilar,
Nascute din haos si din amar,
Batrane ca tine, ca mine, ca cerul
Ce zguduie azi tot palierul
Poate c-ar fi o pura intamplarem
Daca dup-un zambet si-o privire
Nu ne legau atatea mici enigme-nlantuite
La umbra cea de neuitat a..
Nici nu stiu cui,
Atingerea-ti ma-ngheata
Ca timpul un grafitti pe un zid,
Iar aerul sarbatoresc al saraciei
Azi nu-mi mai pare altfel, doar morbid
Tu le pictezi, iar eu fur ca o hoata
Nepriceputa, prinsa in flagrant
De-un animal bizar, jumate schiop, pe jumatate mort.
Le iau culorilor stralucirea si-o depun
Cumva ca-ntr-un ritual sacru
In cutii uitate, prafuite,
Gasite intr-un pod mi-aduc aminte,
Cand ne jucam, copii timizi, de-a viata.
Culorile le-am aninat de mine;
In obraji, pe buze, in par, pe la ochi.
Pe dupa castel zac doua trenuri abandonate
Iar jocu-mi pare o inventie-a omului ce minte
Pe la desert am gasit o scoala,
m-am oprit.
Ca un biet si-amarat turist
Am stat, am invatat impartirea pan’ la doi
Si am pornit
Nerabdator, condus de soapte,
Pe mai departe, Peregrin cel trist.
Dup-o cortina de franjuri,
Undeva printre ape, stalactite si stanci
Ai incercat cumva s-arunci
In negura cu dungi de clopotel
Si cantec lin de vrabii
Deruta calm-a unei deveniri
Cu gri si vis se deseneaza timpul;
Ma uit la tine cum inca le pictezi si-i jale,
As scrie despre ce-ntalnesc
Prin pensuli cu miscari usoare
Insa..e prea multa culoare,
Si n-am nici foi, sau pix, scrisoare
Catre un dulce Nicaieri va fi
Intreaga-mi vreme langa tine, pasul
Cu ecou ce zgudui ieri cerul,
Atingerea-ti in palma rece,
Praf de stele, iluzii, cele 12 Iele
Sunt azi, din nou, in pestera pictata.
La adapost de noapte, ziua..
Le-om mai vedea vreodata?
