Azi ploua, nu ninge,
E gri si nu alb.
Soarele s-ar juca
Pe panza cerului
La vremea amiezii.
La tine deja nu ma gandesc
Ca esti, ci ca ai fost
O halta, un popas anost,
Dar nu simt nevoia unei întoarceri
Ca-n basme, cu flori si rasete,
Spre tine, spre mine, spre
Vechea, paraginita statie “Noi”, nu.
Insa simt nevoia-n schimb
De-a sti cu certitudine
Ca tie, de unul singur,
Ti-e bine.
Chiar daca ne-am separat brutal,
Ca picăturile ploii de nor.
Ai putea zice ca tin doliu,
Ca iti simt prin mine dorul,
Dar te-ai insela amarnic.
Inca stiu sa ma bucur
De apusul engramat in suflet,
Sa rad de tot, ca niciodata,
Sau sa privesc tabloul ce ti-l facuse
Candva o inima din lava si de lut
Poate-ai vrea sa-ti mai ascult
Vocea lina inc-odata,
Sa iti spun ca tot ce-a mai ramas
In urma-ti e negru, durere si necaz.
Dar tu nu esti om,
Nu azi.
Esti vant, esti umbra, esti ce ramane
Dupa o intreaga, lunga, zi
In asteptare, esti o urma
De sare desenata pe-o stanca
Inalta, colturoasa, dar om nu.
Si mai esti
Sunetul aspru al creionului pe coala,
Prapastie neagra ce-nconjoara
Miezul de-un alb murdar al existentei,
Tot ce-i mai zgrunturos si mai vulgar
In rupturile ceresti.
Tu esti…
Tot ce-a putut fi rau vreodata
Pe portativul ocultat al rimei mele,
Franghie groasa, taiata, jumatate
Innodata de o grinda
Altfel gri si-ea, putrezita.
Nici nu stiu de ce
Te mai caut in pesterile
Pe unde m-am impiedicat de tine,
Cand ma uit in spate, vad prea bine
Ca drumul ce ducea inapoi
Spre tinne de pe harta s-a sters singur,
Alfel lucru de bun augur
Daca ma uit atent,
Nici macar nu-ti duc dorul,
Insa amintitrea ti-o car
Cuminte, ca un dric, tot inainte.
Esti asa de usor cand nu mai stai
Cocotat pe-un postament..
Sincer? Doliu dupa tine poarta
Numai amintirile, chiriasele
Unui cotlon ratacit din minte;
S-ar face luntre si punte
Doar ca sa vii inapoi.
Insa ceea ce nu se stie
E ca de-am fost vreodata doi,
Acum doarme-ntr-o cutie..
bietul Noi! e exilat,
Nu-i nici vorba sa se-ntoarca
Fix cand mi-e lumea mai draga.
Deci adio dragul meu,
Plec sa dorm pe linoleu
In orasul fara nume.
Cand te uit, sa nu faci spume,
Ci mai bine zi-mi pe nume
In cladirea de alune;
Altcuiva..n-ai cui ma spune,
Deci, cu bine!
