Ziua 3

image

stii, fiecare fata
merita un poet
al ei si doar al ei,
ca un confesor,
un ceva sacru
la care sa-si depene:

ura si dragostea,
pofta de a ucide
si dragostea de viata,
setea de răzbunare
si nevoia de a fi acceptată
atunci cand toti se transforma
intr-o perdea de fum.

dar eu fac fata
si fara un curtezan,
un om marunt care
sa-mi insire pe ata
vorbe meșteșugite;
nu. eu ma multumesc doar
cu o voce calda,
un om cu suflet bun,
si o pereche de brate
care sa ma stranga tare
ori de cate ori ma dezintegrez.
un om ca o ploaie de vara-n desert.
un om asa, ca tine.

pana atunci,
pana când vei afla toate astea,
hai mai bine sa:
râdem pe săturate,
sa ne ucidem temerile
si cenzura.

sa ne deschidem mintile, sufletele,
sa ferecam rănile
si s-o luam de la capăt iar si iar,
cel mai sincer zâmbet
si cu cea mai vulcanică tacere,
de mana prin timp.

fiindca oricat ar ploua,
ramai lumea mea,
universul sacru, infinit,
muza sub acoperire,
refugiul de nedistrus,
șoapta de neuitat.

iar eu…
eu sunt doar iedera ce-mbratiseaza copacul orgolios,
convinsa ca doar impreuna
vor supraviețui
răului si frigului,
ipocriziei si veninului,
toporului si focului.
împreună, imbratisati,
in nemiscare,

doar tu cu mine
si-un pământ mut sub cerul limpede
ca cerneala sau
ca ploaia din lunea lui mai,
zâmbetul si tacerea,
tăcerea si zâmbetul,
martorii imbratisati
ai unei criptice eternități bipolare.