Joyce Jonathan- L’heure avait sonne

Video

Elogiu

Image

 

Stau singur…

Azi pe strada

Mai toate felinarele sunt stinse,

Iara pe caldaram mai zac intinse

Cam toate visele prelinse

Pe tocul usii de la bloc

 

Pe alt trotuar te vad trecand agale

Ca Neputinta-ndurerata-n mai.

Dar azi…azi nu-ti soptesc “Mai stai!”

Ci trec, aidoma unui strain cu pasul moale

Si ma gandesc daca-i blestem ori sublimare

Sa te revad de cate ori n-o vreau

 

Nici ceasul ala nu mai e ce-a fost,

Azi prin cadranu-i spart se scurge Timpul,

E colt de regasire pentru corbul cel anost

Pe care l-ai zarit la prima intalnire,

Mormantul sacru-al picaturilor de ploaie

Si al Uitarii sumbru monument, stihie.

 

Tu, demon care-mi bantui fiecare ceas,

Ce-ascunzi sub chipul Neputintei oare

Si ce-ai facut cu mica dictatoare

Ce mi-a spulberat si-ultimul vis ramas?

 

Seducatoare, te ascunzi in gloata,

Tu Neputinta, demon sfant al meu!

Afara-i norul de cerneala noaptea

Ce pe naivi cu vise dulci-i imbata,

Sub masca disperarii de moment

Se-adapa tot Pamantul cel de soapte;

Ecoul lor ma bantuie mereu!

 

As vrea sa pot jura ca vreau

Sa scap de tine pentru totdeauna,

Dar pentru mine tu esti cum e ciuma,

Iar voluptatile din suferinta n-au

Nici capatai, nici seaman, nici rival.

 

 

 

 

 

 

Si totusi…imi umbla-n minte

Aidoma unui refren orbitor

Fantasma unei evadari tacite

Din infinitul lan cu maci al viselor

 

Niciodata n-am iubit finalurile−

Le-am simtit triste si anoste,

Mai ceva decat diminetile ploioase de iarna,

Insa de dat-asta trebuie.

Vechea gara-i tot la rascruce de drum

Si tot cu acoperisul gaurit, cersind mila

 

Dar tu n-o sa ai indurare− plec acum

Spre abisurile vietii, spune-mi “Ramas-bun!”

Fiindca stii bine, va fi ultimul drum

Facut de drumetul pitit dupa cortina de fum

Existenta

Image

 

Te-ai creat intr-o noapte de vara

Sublima ca insusi Nesfarsitul.

Un cer albastru si-o margareta

Ti-au fost umbrele purtatoare

De magic si angoasa

 

Eu am venit mult mai tarziu,

Din subsolul ros de indoieli

Fiindca asteptam sa ma chemi,

Sa-ti amintesti de glasul

Anxios ce bantuia, ca un talhar,

Zenitul gandurilor tale

 

Ma pitesc in tocul usii,

Intre perdeaua usoara si

Fereastra rece,

Ca s-ascult timpul cum trece,

 

In coltul de sus al tavanului

Pe care-l privesti religios mereu,

Dar fara sa ma vezi

macar odata..

Iar eu traiesc doar sa te vad

cum dormi

 

M-agat de panza de vise,

De firul ideilor mici, subtiri,

Ca matasea paianjenului

Ce se agatase de tivul blugilor ;

Sa nu-l strivesti.

 

Esti vantul ce-mi biciuie ochii

Si ma face sa plang cand

Umblu agale noaptea prin ploaie,

Ce ma-nfioara atunci cand fulgii

Albi de nea mi se astern sub talpi,

Crai si calau, rob si judecator.

pe cand eu..

 

 

 

 

 

 

Sunt entuziasmul cu care-o astepti

Pe ea in gangul cel obscur,

Fumul tras in piept din Kentul

Furat azi-noapte din pachetul mamei

Cu tigari numarate,

Parfumul dulce ce-adia

Toamna trecuta-n parc, sub plute

 

Si sunt tot ce n-ai sa cunosti,

Tot ce vei cauta vreodata far’ a

Izbuti sa ai macar pentru un ceas,

Ce cauti tu am eu de dat la schimb,

Cum schimb’ arabii aur pe femei in port.

 

La schimb,  tu esti tentatia

Prezenta-n fiecare zi in preajma

Aidoma unei imitatii nereusite

De stafie muta, de baroc,

 

Mirosul persistent de iasomie

Ce vine-ntotdeauna de la bloc,

De la blocul vazut ieri,

Zugravit cu cuvinte de la un cap

la altul,

Parca pentru noi.