Dystopia

ZVMTLU63PH-700x350

Imi beau cafeaua într-un second hand,
Vocea din cap imi zice “this is not the end”.
Vanzatoarea e pe jumătate absentă
Si, de fapt, nu e nimeni prezentă acolo,
Între toate hainele organizate intamplator.
Suntem doar niste obiecte de decor
Vii, cu aparențe dubioase,
Ce-ascund în carne regrete, frustrări și angoase.
Ma uit pe pereți și nu-i nici un ceas,
Zugrăveala căzută ma face sa ma-ntreb de ce am ramas;

Ultimul om de pe pamant,
Nu-i nimeni sa ma auda atunci cand cânt,
Nimeni in jur, doar ochi goi,
Nimeni care ar putea sa mai stie de noi

Anotimpul poveștilor a luat sfârșit
Cu primul scartait ascutit de poartă,
Cu prima stea care a rasarit,
Cu prima sclipire din ochi, subtilă formă de artă
Cu primul batran ce fuma hâtru ce-mi ieși in cale.
De-acum nu mai e loc de scapare, mult gri,
Ma vad un Hamlet pe tocuri, a fi sau a nu fi?

Imi fac curaj sa sparg linistea,
“Țineți și vieți?” intreb.
Vanzatoarea imi scoate cu ochii inima din piept
“De ce, vrei s-o vinzi? Du-te la amanet,
Desi nu se mai cauta, nu faci nici de un kent.”
Plec rumegand un gand venit dimineață,
Razand ca am vrut sa-mi cumpăr o altă viață.

Popi vorbesc de rai pe pamant, un joc
Mie raiul pe pamant imi pare lipsă de noroc.
Raiul meu pe pamant sunt bratele lui,
E un vis distopic, inaccesibil.
Asa ca am plecat in căutarea Iadului pe pamant,
O sa-l gasesc, domesticesc, și-o să-l fac locuibil,
Ca viata mea-i doar un vis imposibil

Existenta

Image

 

Te-ai creat intr-o noapte de vara

Sublima ca insusi Nesfarsitul.

Un cer albastru si-o margareta

Ti-au fost umbrele purtatoare

De magic si angoasa

 

Eu am venit mult mai tarziu,

Din subsolul ros de indoieli

Fiindca asteptam sa ma chemi,

Sa-ti amintesti de glasul

Anxios ce bantuia, ca un talhar,

Zenitul gandurilor tale

 

Ma pitesc in tocul usii,

Intre perdeaua usoara si

Fereastra rece,

Ca s-ascult timpul cum trece,

 

In coltul de sus al tavanului

Pe care-l privesti religios mereu,

Dar fara sa ma vezi

macar odata..

Iar eu traiesc doar sa te vad

cum dormi

 

M-agat de panza de vise,

De firul ideilor mici, subtiri,

Ca matasea paianjenului

Ce se agatase de tivul blugilor ;

Sa nu-l strivesti.

 

Esti vantul ce-mi biciuie ochii

Si ma face sa plang cand

Umblu agale noaptea prin ploaie,

Ce ma-nfioara atunci cand fulgii

Albi de nea mi se astern sub talpi,

Crai si calau, rob si judecator.

pe cand eu..

 

 

 

 

 

 

Sunt entuziasmul cu care-o astepti

Pe ea in gangul cel obscur,

Fumul tras in piept din Kentul

Furat azi-noapte din pachetul mamei

Cu tigari numarate,

Parfumul dulce ce-adia

Toamna trecuta-n parc, sub plute

 

Si sunt tot ce n-ai sa cunosti,

Tot ce vei cauta vreodata far’ a

Izbuti sa ai macar pentru un ceas,

Ce cauti tu am eu de dat la schimb,

Cum schimb’ arabii aur pe femei in port.

 

La schimb,  tu esti tentatia

Prezenta-n fiecare zi in preajma

Aidoma unei imitatii nereusite

De stafie muta, de baroc,

 

Mirosul persistent de iasomie

Ce vine-ntotdeauna de la bloc,

De la blocul vazut ieri,

Zugravit cu cuvinte de la un cap

la altul,

Parca pentru noi.