#rapsodie

te-aș fi ferit de toate relele lumii
doar ca să-ți văd tristețea cu iz
de bitter suedez cum pleacă, vălul
greu al durerilor mute
cum îți limpezește privirea.

te-aș fi lăsat să mă cunoști
chiar și-n dimineți leneșe, albe,
în care-mi arunc ochii pe volumul de poezii
de pe noptieră înainte
să adorm la loc între
două frânturi de realitate difuză,
două vise, două coșmaruri calde

te-aș fi lăsat să te apropii fără teama
c-ai să-mi greșești la un moment dat.
aproape, mai aproape, tot mai aproape, hai,
pierde-mă într-un zâmbet și uită-te
să vezi cum înfloresc când mă privești
în ochi.

dacă nu m-aș fi grăbit să caut
ceea ce nu se poate găsi aș fi vrut
să-ți mângâi degetele în timp ce răsare luna,
dar am găsit ceea ce nu se poate căuta
ca-ntotdeauna,
înșiruire de nu și de stări maniacal-euforice
lumea asta mică e prea mare pentru un noi,
iar mie n-are să-mi zică nimeni de ce.
azi
încă aud sunet de sticlă spartă când știu
că urmează să doară iarăși sufletul

Cosmar

Image

De vorba cu mine insami stau de-o vreme,

Peregrinand pe-un coridor ingust sau o alee

nici nu mai stiu, pasesc alene

Si-astept din valuri sa ma cheme

 

Pactul cu diavolu-i facut

Pe apucate, la un pranz,

Pe cand un pictor cam confuz

Veni la mine sa-mi promita.

 

Ca voi fi unica-n nisip

Si voi dormi pe pietre tari,

Ca voi avea mereu cu mine

Un demon ce luceste a clestar,

Ca voi zari in calendar

Gravata steaua nemuririi.

 

Asculta si te du departe,

nici nu mai stiu ce ma mai mana

Pe-a unei vechi silabe aripi

Ce zgaltaie si parca-ngana

Tambalul nepatruns al lumii

Cu maini subtiri de columbianca

 

Ma uit la tine, suflete al meu,

Te vad zacand in apa cea eterna,

Vorbesc cu tine si ma vad

Pe data aruncand o anatema

Lumii ca un gigantic semn de intrebare,

O indoiala si-un raspuns firav,

Bun pentru cei ce-ar da cu oistea-n gard,

Stau, te privesc, si-apoi ma-ntreb :

de ce?

 

Si totusi nu caut raspuns..

M-arunc pe valuri de cicoare

In brate lungi de Sanziene mandre,

De Iele azvarlite in abis,

Ma-ntorc zambind…

 

 

 

 Nu mai fac nici un compromis!

Medita demonul din mine la apus,

Cinic, marsav si mic ca vesnicia,

O lume-a umbrelor de aur si rubin,

Amenintarea celor care n-o sa fim

De atazi, niciodata.

 

Alt semn de-nchinaciune, alta groapa,

Iar eu ma uit, ranjind ca un sacal,

Printr-un vitraliu vechi si spart, cristal,

La lumea ce-si aduna mortii

Ca un balci ce si-a terminat programul,

Sau ca nevestele care-si culeg barbatii

de la birt in fiecare zi, in zori.

 

Chiar crezi ca mai conteaza timpul, de traiesti sau mori?

Astea-s biete povesti, pastrate drept comori

De strigoi, cersetori sau calatori pribegi,

Fara de orizont, zambet sau viata

Caci viata-i doar un vis care dispare-n dimineata.

Ravasul

Image

 

Seri de suspine si zori

De zi indoite cu apa

Imi murmura soapte discrete

Ce-s ca niste magaieri caline,

Perfecte,

Lasate amintire tablelor de doua crete

 

Alei pavate ieri cu praf,

Azi vad cum le-acopera iarba

La fel cum, far’ sa se gandeasca,

Graba

Mi te-a luat inainte sa te am

 

Ti-am lasat ravas in podul palmei

Scris in limba stelelor din pamant,

Cu praful stelelor din cer ce-au murit

Incercand s-ajunga, pe drept cuvant,

La suratrele lor din inima Terrei

 

Poate il vei citi

Atunci cand visul, cosmarul

Sau poate viata

Te-or impinge calculele sa-ti faci

Si-ti vor arata cat de mult

C-am disparut din jur

Vei regreta

 

Si totusi, n-am resentimente,

nu Regret

Nici caldura-mbratisarii

Pe care n-am simtit-o,

Si nici privirea-ti ce luneca lin

pe coapse.

 

La fel cum nici parfumul tau

Nu mi-a curs vreodata-n

Loc de sange,

Cum n-am putut afla cum e

Sa traiesc prin tine,

Sa mor fara tine

…”iubire”

 

 

 

Nu iti mai simt lipsa

Si ma tem

Ca nici nu am s-o

mai fac vreodata..

 

Pacat!

Caci in balonul viselor e

Destul de mult loc

Pentru lumea toata.

 

Nu m-ai saracit cu nimic,

Si-i multumesc

Iadului din mine pentru ca

Nu mi-a dat timp sa ma

Ai

Cum ai avut, de-a lungul drumului

Atatea.

si cate-o sa mai ai

Pan’ la sfarsit..

 

Si dupa ce ravasul ti-am lasat,

Pe veci al meu miros ramas

In tine, noroi si praf de stele,

Dor si cant de vise

Colorate tipator, vulgare,

Piperand existenta cu nuante vesele,

obscene,

Cobor spre alte zari

 

Ale fiintei mele franjurate

de tot ce-a fost candva,

Cu mult inainte de….

tine.